Petrache Poenaru s-a născut la data de 10 ianuarie 1799, în localitatea Bănești din județul Vâlcea. A urmat studiile secundare la Craiova, la școala de la Biserica Obedeanu, între 1811 și 1818. A lucrat la cancelaria Episcopiei din Râmnicu Vâlcea, iar între 1820 și 1821 a predat limba elina la Școala Mitropoliei din București.
În anul 1821, în timpul revoluției, Petrache Poenaru a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu. Deși, după înfrângerea acestuia, pandurii erau vânați și decapitați, Petrache Poenaru scapă, iar, în 1822, obține o bursă de studii la Viena și Berlin. Aici învață despre o seamă de instrumente tehnice noi la vremea aceea precum șublerul și micrometrul. În 1826 primește o bursă franceză și își completează studiile la Ecole Polytechnique din Paris, unde studiază topografia și geodezia.
În 1827 obține Brevetul francez 3208 pentru “Condei portăreț fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală”. Această invenție a revoluționat domeniul instrumentelor de scris, contribuind la crearea unui obiect folosit și în prezent de milioane de oameni. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimina zgârieturile de pe hârtie și scurgerile nedorite de cerneală și propunea soluții pentru îmbunătățirea părților componente pentru a asigura un debit constant de cerneală precum și posibilitatea înlocuirii unor piese.
În 1831, la 27 octombrie, aflat în Anglia, călătorește cu trenul, fiind astfel primul român care folosește acest mijloc de transport, pus în funcțiune cu doar un an în urmă, între Liverpool și Manchester.
În 1832, Petrache Poenaru se întoarce în Țara Românească și este numit profesor de fizică și matematică la Liceul Sf. Sava din București, iar din 1833 devine directorul acestei școli.
Profesorul Petrache Poenaru contribuie la înființarea cursurilor speciale de matematici superioare, geodezie, mecanică, arhitectură, agricultură și silvicultură din Țara Românească. Tot la inițiativa sa, în 1836, se organizează primele observații meteorologice sistematice pentru determinarea temperaturii, presiunii și a umezelii aerului.
Traduce și publică în limba româna primul curs de Geometrie, urmat de cursul de Algebră. În 1841 publică, în colaborare, Vocabularul frantezo-român, în două volume. Pe acest considerent, Petrache Poenaru este evocat și astăzi ca un susținător al francofoniei în România.
În 1838, în calitate de director general al Școlilor din Țara Românească, înființează școlile publice sătești din Muntenia. Printre alte contribuții, introducerea Sistemului Metric Zecimal în Țara Românească i se datorează lui Petrache Poenaru, care elaborează primul proiect românesc de lege pe această temă.
În 1841 este ales deputat de Dolj. La 8 septembrie 1847 se inaugurează, la Slatina, primul pod peste Olt, iar soluția tehnică și administrativă care a condus la construirea acestuia a fost dată de Petrache Poenaru și Ioan Em. Florescu.
În 1870, la 10 septembrie, este ales membru al Academiei Române. În discursul de recepție la primirea în Academia Română, a spus ca lunile cât a fost pandur și haiduc i-au schimbat complet destinul și va păstra toată viața în inimă acele clipe mărețe. Foaia de propagandă a armatei lui Tudor Vladimirescu, apărută la inițiativa sa, a fost primul ziar românesc de propagandă.
Mai trebuie amintit faptul că Petrache Poenaru a participat la Revoluția de la 1848 și a făcut parte din Comisia pentru liberarea robilor. A fost un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
S-a stins din viață la 2 octombrie 1875, la vârsta de 76 de ani, și a lăsat în urma sa o opera socială cu efecte până în zilele noastre. Dintre descendenții cunoscuți ai marelui om de cultură o amintim pe scriitoarea Alice Voinescu (1885 – 1961) născută la Drobeta Turnu Severin.
Sistemul său de a împinge cerneala spre vârful în care era montată peniţa, prin uşoara apăsare a ţevii, care este marea inovaţie în această direcţie, va duce mai târziu la inventarea pistonului. Fabricarea stiloului inventat de Poenaru şi punerea lui în comerţ ar fi scurtat mult timpul până la realizarea pistonului. Poenaru însă n-a reuşit sau nu a fost suficient de insistent în valorificarea invenţiei sale. – cine a inventat stiloul.
Mai târziu, Lewis Edson Waterman a preluat ideea românului transfomându-l într-un stilou ce se poate umple prin intermediul peniţei, în 1884, producând un flux mai sigur de cerneală.
